un fel de recviem al copilariei

Am fost azi la frizerie; dar nu orice frizerie! Am fost la frizeria unde m-am tuns cel mai des (adica aprox 90%) de la varsta in care am primele amintiri pana pe la 19 ani. Si evident, intrand in incapere imi aduceam aminte cu o nostalgie ironic-amuzanta cum eram dus la tuns de tatal meu si puneau o scandura pe manere pe care sa stau, sa nu se cocoseze la mine in timp ce imi scurtau parul. Erau aceleasi femei ca acum 10 ani sau mai mult, mai batrane, mai vopsite sa nu-si arate carunteala, cu aceleasi figuri: una mai tacuta, mai dintr-o bucata, una mai sangvinica, una mai grasa, alta mai prietenoasa. Mergeam pe drumul familiar din generala, aproape de fosta mea scoala, cu toate structurile mai mici, cu mult mai putina frica de tiganii care prezentau un potential pericol la fiecare plimbare in zona, imi aminteam vag de intrebarile si simtirile care le aveam cand eram copil.
Cea mai amuzanta era un fel de frica atunci cand am intrat, de tanti care avea sa ma tunda. Si am nimerit prost. Tanti mai mica de statura, mai portocalie acuma in cap, mai tacuta si dintr-o bucata avea sa ma tunda. In vreo 15 ani de tuns in acelasi loc, le-am probat evident pe toate ca au acelasi sistem de rotatie ca in vremurile bune, si azi nu am nimerit-o pe cea mai buna. Are mana puternica si nu ii e frica de greseli. Baga mana in par cu incredere cu pieptanul putin cam apasat pe scalp, de 7-8 ori la rand. Apoi baga briciul la spate sa rada totul bine ca sa usture tot drumul pana acasa, si inclusiv dupa ce te dai cu crema. Si dupa ce te ia bine in lateral, zice ca nu-l ia prea mult in fata ca Uite ca e deja foarte rar!! A fost o placere sa mi se aminteasca de calvitia ce ma paste de la tanti asta foarte scumpa.
Sincer nu mi-e si nu mi-a fost deloc antipatica. Mi-era putin mai frica in urma cu mai multi ani de ea, dar niciodata antipatica. I-am auzit discutiile ei si ale colectivului ei de multe ori, si le apreciez pe femeile astea. Incearca sa-si castige traiul, sa o duca bine, sa obtina cel mai bun pret la bidonul de 60 de muraturi si sa aibe grija de copii lor plecati acum de acasa.
Locul era renovat, mobila noua, dar oamenii aceiasi. A fost un fel de atunci intalneste acum, un fel de recviem al copilariei. M-a amuzat frumos!